Avem timp pentru toate!..

Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine. Avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete! Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua! Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul.. depinde de ceilalti. Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie, altora s-ar putea sa nu le pese. Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere, si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi. Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata, ci PE CINE ai. Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute, dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva. Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca, ci cu ceea ce poti tu sa faci. Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor, ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva. Am invatat ca oricum ai taia, orice lucru are doua fete. Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi. Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti. Am invatat ca EROI sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie indiferent de consecinte. Am invatat ca sunt oameni care te iubesc, dar nu stiu s-o arate. Am invatat ca atunci cand sunt suparata am dreptul sa fiu suparata, dar nu am dreptul sa fiu si rea. Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata. Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten, oricum te va rani din cand in cand, iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti. Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea, dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii. Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc, si nu faptele sale. Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru, si pot vedea ceva total diferit. Am invatat ca indiferent de consecinte, cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai departe in viata. Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc. Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul poate linisti durerile sufletesti. Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede.. Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am invatat sa iubesc, ca sa pot sa fiu iubita.

Sometimes you have to be apart from people you love, but that doesn't make you love them any less. Sometimes you love them more. I finally understood what true love meant. Love meant that you care for another person's happiness more than your own, no matter how painful the choices you face might be. Love is always patient and kind. It is never jealous. Loves is never boastful or conceited. It is never rude or selfish. It dose not take offense and is not resentful. Love take no pleasure in others people's sins, but delights in the truth. It is always ready to excuse, to trust, to hope, and to endure whatever comes.

Iertare.

 

Degeaba plângi, tu astăzi nu mă mai oprești!
„Rămas bun” îmi sunt ultimele cuvinte,
Din drum să mă întorci, tu n-ai să reușești.
Nu plânge acum, căci plec pentru o lungă vreme
.. și s-ar putea să nu mai vin.
S-ar putea să nu-mi mai vezi chipul,
S-ar putea să nu-mi mai întâlnești privirea speriată
.. nici mâinile-mi reci să le mai simți,
.. nici șoapte dulci, nici gândiri curate să auzi.
Nici suflarea-mi călduță, noaptea, la ureche.
Mi-am dat seama că am nevoie de o pauză, toate astea mă ucid,
Am obosit să-mi pese, am obosit să te ascult.
Am obosit să plâng, lacrimi destule s-au pierdut,
.. precum râuri, amintiri de odinioară se scurg.
De-ți va fi dor de mine, caută-mă în poze,
De-o să-ți lipsesc, găsește-mă în amintiri.
De-o să-ți pese, de-o să regreți,
.. caută-mă în inima-ți împietrită.
Am nevoie să mă regăsesc,
Am nevoie să uit de tot,
Am nevoie de timp, să rup pozele cu noi,
Am nevoie de o altă expresie.
Am nevoie să par fericită,
Nu-mi vrea zâmbetul înapoi,
.. vreau unul nou!
Am nevoie de altă privire, de alt chip.
De alte gânduri, de o altă memorie,
De alte amintiri și alte vise,
Am nevoie să-ți fie dor de mine,
.. să-mi spui că-ți lipsesc.
Am nevoie de un suflet blând,
Am nevoie de liniște, de afecțiune,
De sinceritate și dăruire,
.. am nevoie de iubire!
Și, am nevoie să-nțelegi că,
Nu mai poți repara nimic din trecut,
Timpul pentru regrete și iertare s-a dus,
Acum am nevoie de mine..
Am nevoie de timp, să învăț să iert.

Taci?!..

Taci.

Da, pentru ca ai o rana in suflet, rana ce sa cicatrizat si acum te doare. Ai cusut-o sperand sa nu mai doara asa tare. Ai cusut-o cu atat si acul uitarii. Ai vrut sa uiti de noi. Pentru asta te arde atat de tare rana. Nu mai incerca sa te impotrivesti. Orice miscare te face sa te doara tot mai tare. Nu, nu e bine. Dar si eu am o astfel de rana. Mai adanca. Dar la mine nu doare lafel de tare. Eu n-am incercat sa uit de ea ca sa o vindec. Mie mi-a pasat intotdeuna.

Taci?

Stiu ca vrei sa spui atatea, stiu ca vrei sa strigi de durere, stiu ca vrei ajutor. Dar nu mai e nimeni acolo. Decat eu. Dar.. pe mine m-ai alungat. M-ai inchis in rana sufletului tau. Ma cauti. Incepi sa iti pipai singur rana pentru a-ti aminti. Dar scasnesti din dinti atunci cand observi ca rana s-a deshcis si iese doar sange.. Sange. Dar nu orice fel de sange. Lafel ca tine. Fara culoare, fara miros, fara gust.. Indiferent. Te indoiesti ca este sangele tau?..

Taci..

Ce nu pricepi? Ce e cu tine? Nu intelegi ca rana nu o vei face sa dispara?! Parca iti vine sa innebunesti. Stai legat cu o camasa de forta. Mainile si picioarele le ai legate cu o banda neagra. Acum e in contrast cu rana. De ce te-au legat si de picioare?! Ca sa nu mai fugi de durere!.. Daca nu o infrunti ci fugi de ea nu se va vindeca niciodata rana ta! Ti-au pus legaturi si la gura? Nu, nu era necesar. Sa taci stii cel mai bine. Si de ce incerci sa le rozi, sa iti eliberezi buzele moi? Iti rozi unica speranta la liniste..

Taci!

Nu incetezi odata?! Renunta sa mai gandesti ca totul va fi bine pentru ca niciodata nu a fost sau va fi cum vrei tu! Rana va ramane mereu acolo. Ca si a mea. Obisnuieste-te cu ideea. Lucrul asta ne leaga. Nu incerca sa uiti. Incearca macar sa te prefaci ca iti pasa. Infrunta trecutul, infrunta durerea. Altfel nu vei supravietuii. Ai sa ajungi acolo sus, dar focul nu se va opri sa iti arda tot pieptul. Acopera-ti rana si treci peste, apoi eliberea-za ma si pe mine. Lasa-ma sa iti fiu alaturi.

P.S: Eu am trecut cu bine peste operatie.. dar doctorii mi-au spus ca rana nu se va vindeca. NICIODATA.  Mereu voi  avea urma asta lasata de tine, o voi purta cu mine. Dar poate in timp nu mai doare asa tare..

Dor..

Și.. știi și tu cum e cu timpul. Acum te iubește și îți e alături, aici te lasa pierdută în gânduri, acum te dezmiardă cu regrete și amintiri, aici te înjură și te arunca în trecut.. și apoi îl în înjuri și tu pe el pentru ceea ce-ți face.. și spune că ești un copil prost crescut fără părinți, că n-a învățat să aștepte finalul poveștii. Eu deja am renunțat să mă cert cu el, sau să-l aștept. M-am împăcat cu ideea că se comporta nedrept cu mine și odată ce trece, șterge orice sentiment de iubire din viața mea. M-am împăcat cu gândul că voi fi mereu la fel: singură. Mi se rupe inima când văd prin câte am trecut, câte momente câte sentimente lăsate în vânt și în alunecarea timpului. Și asta pentru că mereu eu sunt de vină. Lucrurile pe care nu le mai pot schimba, încep cu mine. Şi de cele mai multe ori, lucrurile pe care vreau să le schimb se sfârşesc tot cu mine. Niciodată n-am vrut să schimb altceva, sau pe altcineva.. decât pe mine. Dar, în ciuda greutăților nu am renunțat niciodată să lupt. Și n-am să încetez niciodată să lupt pentru ceea ce vreau, pentru ceea ce îmi aparține, pentru ceea ce iubesc. Și n-am încetat niciodată să afirm: „Sunt bine”. Am învățat să spun că sunt bine, chiar și atunci când îmi era atât de rău, și simțeam că mi se mișca pământul sub picioare. Am învățat să zâmbesc, fals ce-i drept, dar tot zâmbet se numește. Zâmbesc isteric de larg când de fapt îmi vine să plâng. Dar câteva șiroaie de lacrimi nu mi-au înmuiat tăria sau forță, nu m-au făcut mai slabă, nu mi-au dat motive să renunț. Dar.. cred că așa trebuie să fie, așa trebuie să se întâmple, nu?! Aici se sfârșește încă un capitol atât de lung, și încă nu se știe nimic despre firul epic al istorisirii, nici despre personajul principal al acesteia. Aș vrea să cred că a fost doar un vis urât, sau doar o simplă poveste pe care o citeam undeva la malul unei mari.. sau într-o barcă la apus. O poveste fără sfârșit, sau în cel mai rău caz, fără happy-end. O poveste despre.. dor. Doar despre dor, și nu despre regrete. Nu mulți recunoaștem, dar uneori ne lipsesc atât de multe lucruri. Povestea mea vorbește doar despre lucruri trecute și pierdute în timp, e lipsită de regrete. Vorbește despre cât de mult îmi lipsește liniștea și fericirea sufletească. Împăcarea cu sine.. Vorbește despre cum îmi lipsesc prietenii, în ciuda faptului că am ales să nu mai iert nici cea mai mică greșeală care m-a făcut să sufăr, vorbește despre cum îmi lipsește încrederea, curajul și forța să mă ridic, când știu că nu e nimeni acolo, cel puțin cu un: „îți sunt alături” sau „am încredere în tine”. Îmi lipsesc toate. Zilele când ieșeam cu prietenii, atunci când îi aveam, orele în care chicoteam apoi râdeam când profesorul se mai întorcea brusc să ne facă observație, zilele de vară când ne băteam cu baloane pline cu apă, chiar și certurile acelea copilărești.Doar lucruri care au devenit acum amintiri sau lucruri suficient de rare încât să le consideri amintiri. Acum mi se pare inutil totul. Speranța, puterea, încrederea în sine. Astăzi o singură privire la soarele de pe cer și e de-ajuns să pot respira în continuare, sau să îmi continui drumul în singurătate. Dar mâine?! Mâine va fi la fel?..

Scrisoare către copilul din mine.

Scrisoare catre copilul din mine.

Stiu doar, te cunosc prea bine, esti trista. Stiu ca zambetul tau de copil ti-a fost spulberat de raul si raceala in mijlocul carora te-ai izolat. Stiu ca nu mai poti rade cum radeai alta data, stiu ca ti-au secat puterile. Dar stiu raspunsul. Ai crescut. Dealtfel, si eu am crescut. Am atins apogeul in a fi ceea ce nu vreau sa fiu. Nu mai sunt eu. Dar este in regula! Sunt bine! Nu sunt singura. O sa reusesc sa ma reinventez.

Vreau sa redevin din nou copila aceea mica si nevinovata..

Unii spun ca nu poti sa ai totul, iubire, fericire, liniste. Ai parte de ele pe rand si toate trec cu timpul.. Chiar si iubirea?.. Haide, ar trebui sa zambesti! Nu te mai gandi! Totul va fi ca-nainte.Sper ca m-ai iertat… Nu te-am lasat sa preiei controlul, sa treci cu vederea ca un copil naiv si sa mergi incet, pas cu pas, chiar daca din loc in loc cadeai si ajungeai sa ai julituri in genunchi. Mi-e dor de tine. Juliturile din genunchi treceau mai repede decat momentele cand te alegi cu inima franta. Zbierai din interiorul inimii mele sa te eliberez. Nu am facut-o. Am continuat sa plang si sa te omor. Dar tu ai ramas acolo undeva.. te simt. N-ai sa pleci, nu?! Sa nu ma lasi.Vreau sa fiu fetita aceea mica, si rasfatata de toti. Fetita care fugea cu picioarele goale, desculta, prin balti, prin iarba uda si care adora sa se joace in namol. Fetita care nu stia ce sunt acelea probleme de oameni mari. Fetita care nu intelegea de ce mama si tata se opreau brusc din tipete la vederea ei, si o luau in brate, sarutand-o. Acea fetita, care fugea cu zambetul larg pe fata si in suflet, careia nu ii erea teama de nimic, care urca dealul doar ca sa-si deschida bratele in asteptarea  vantullui care ii mangaia fata si se juca in parul ei salbatic, facand-o sa creada ca poate zbura.. Unde e fetita aia atat de curajoasa..Vreau sa fiu fetita aceea care la vederea unei flori de camp incetinea pasul si o lua in palma sa o admire, dar fara sa o rupa sau sa o striveasca cu talpile ei de copila.Fetita aceea care nu era scarbita ci inspaimantata si ingrozita cand se intampla sa asiste la o scena a vreunui om fara inima ,care furios lovea un catelus nevinovat care fara sa vrea, poate, i-a iesit in cale. Ramanea puternica in tacerea ei,nu plangea niciodata, decat in sine, simtindu-i durerea bietului animal, dar suferind totodata pentru ignoranta omului..Am nevoie de tine. Invata-ma sa iubesc lumea din nou, chiar daca lume nu ma iubeste pe mine. TE ROG! Promit sa nu mai incalc intelegerea nostramiar si iar. Nu voi mai face greseli de oameni mari. Nu voi mai gresi drumul din pricina ochiilor incetosati de lacrimi..
Vreau sa fiu din nou EU!

          Cu dragoste, sufletul deznadajduit ce te vrea inapoi,

               draga copila inocenta,  EU.

A fost o vreme..

Zmili feat Boogie - A fost o vreme

Asculta mai multe audio diverse

Si vrei sa-l vezi din nou intrand pe usa dar nu apare .
Nu intelegi cum ieri a fost dependenta azi nepasare .
Si stiu ca e greu sa vrei dar sa nu poti sa-i dai uitare.
Ca nimeni nu te face sa ai lumea la picioare .
Pentru voi totul s-a impartit de mult la doi .
Ieri plangeai pentru ce aveai acum esti rece sloi.
Cateodata printre ploi gandul tot la el ti-ajunge .
Vrei sa stii daca e fericit sau daca plange.
Si mintea-ti fuge la clipele cand il aveai in brate .
Si il tineai acolo strans ca lumea rea sa nu-l inhate .
Si stiu ca niciodata n-ai fi renuntat la el .
Indiferent de cum era mincios sau infidel.
Ai cam uitat de fel ce-nseamna siguranta si respect .
Ai luat-o pe un drum ce momentan crezi ca-i perfect .
Sa poti trece peste tot si peste toate mai direct.
Ai ajuns dependenta de pastilute cu efect .
Si noaptea cand te pui in pat rupta dormi fara vise .
Singura in patutul tau cu luminile stinse .
Dar pana sa inchizi ochii te mai gandesti putin la el .
O lacrima iti ajunge pe obraz dar fara tel .


***

Si ati crescut acum timpul se pare ca v-a dat peste cap .
Daca atunci gandeati la fel acum viata v-a cam schimbat .
V-a aratat ca atunci habar n-aveati ce-nseama tentatii .
Uneori platesti pentru ce faci , nu-i loc doar de distractii .
La ce ti-e drag tii deobicei pana la capat .
Dar tot s-a schimbat pe inima ti-a pus un lacat .
Si-n treacat de gandesti la el doar cand tie- frica .
Poate n-are nici un rost acum se strica .
Dar stii ca daca vreodata striga dupa ajutor .
Repede te dai de gol , vrei sa-l stii bine pe viiitor .
Asa ca fa ce tre’ sa faci , nu mai fii naiva .
Din inima lui nu ai plecat , habar nu ai ca esti captiva.
Si deopotriva ramaneti unul pentru altul .
Deci mai dai o sansa nu da unul pentru altul.
Ca poate maine intr-adevar vine o zi mai buna .
Ati fost o vreme impreuna ia telefonul sï suna-l !