Încep din nou să scriu și asta pentru că nu am ce face sau pur și simplu au început să mă răscolească amintirile. Stau și ascult o melodie, iar gândurile mele sunt departe, dar nici de cum la ceva anume, ci pur și simplu mintea mea se afla în mai multe locuri deodată. Nu mai știu ce gândesc nici ce simt, ci știu că undeva acolo se afla o rază de soare pâlpâind pe linia de plutire. Amintirile mele sau transformat în nimicuri, în niște răni care nici nu-și mai au rostul, în ceva necunoscut, ceva ce odată înțelegeam. Acum, totul mi-e străin, de parcă acum aș face parte dintr-o altă lume, iar ce a fost au rămas doar vise: fie dulci, fie amare. Totuși un surâs apare adânc în inima mea și totuși parcă ar fi ceva înspăimântător. Nici nu știu de ce scriu lucrurile astea, dar asta e memoria și sufletul meu, cu toate că ele nu se pot scrie în întregime pe o coală de hârtie. Un suspin adânc îmi macină sufletul și o lacrimă se scurge ușor pe obrazul meu, neștiind ce caut aici, pentru ce fac parte din această lume. Cred că mi-a fost greșit drumul. Nu vreau să fac totul ca să fie perfect, ci vreau să ajung mai presus de absolut, acolo unde nu există limite nici reguli. Acolo unde totul e mai mult ca perfect. Dincolo de orice limită vreau să ajung, iar aceste lucruri nimeni nu le înțelege cum le înțeleg eu. Sentimentele mele sunt așa de profunde încât m-aș putea transforma într-un înger și aș putea ajunge acolo unde nimeni nu a visat vreodată. E ciudată viața, e ciudat modul cum îți rezervă surprizele, e ciudat cum spulbera orice continuitate de trecut, e pur și simplu incredibil ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Nu înțeleg nimic. Încercam să fim mai buni, încercam să arătăm afectivitate, încercam să ne facem remarcați, încercam să ne dăm silința cât mai mare în tot ceea ce facem, încercam să fim cât mai sinceri și cât mai onești, încercam să nu facem persoanele de lângă noi să sufere, mai bine acea suferință să ne afecteze pe noi. Ne doare ca după atâta timp de suferință și destin nedrept lucrurile nu se îndreaptă, ne doare să știm că ceea ce visăm nu se găsește pe lumea asta plină de ură, ne doare că suntem singuri..
