Adesea, obișnuiai să-mi luminezi zilele întunecate, mai știi? Chiar și acum, după atâta timp, îmi aduc aminte de căldura aceea de care eram învăluită. Acea amintire e atât de clară și vie în sufletul meu; parcă ar fi fost ieri! Obișnuiai să fii atât de vesel, dansând în ritmul propriei tale voci. Erai fermecător pentru mine! Cred că am pierdut demult numărătoarea clipelor în care mă hipnotizai cu ochii tăi mari și verzui, atât de expresivi și calmi. Acum, însă, n-a mai rămas nimic din acea fericire pe care o trăiam împreună. Nu mai cred de mult în acele basme. Totul a devenit plictisitor, lipsit de viață, iar tu ai rămas pentru mine doar o stea. O stea palidă, stinsă, gata să moară pe veci.
Unde te-ai dus tu, dragul meu? De când am devenit noi doi oare străini? În trecut, noi nu știam cum e să întrebi: „cum astfel?” sau „dar, de ce?”. Nu existau scuze, la fel cum nu existau nici motive de întrebare; doar răspunsuri și motive sincere, doar tu și cu mine, încercând să ne ascundem sentimentele, doar tu și eu.. și căldura aceea familiară. Obișnuiam să mă topesc în arșița glorioasă a verii. Când aceasta lipsea, eram singură și tristă. Când tu ai devenit brusc rece, și am reușit să simt gheață de care sufletul tău era stăpânit, mi-am dat seama că trăiesc. Până atunci aș fi crezut că visez, doar. Apoi, totul a devenit întunecat. Au părut „da” și „nu” -uri de nicăieri, iar furtuna aceasta a început să ne despartă. Cineva trebuie să-mi fi ucis soarele. Ajutor!
Indiferent dacă vina era a mea sau a ta, obișnuiam să o iau asupră-mi. Cu toate astea, ai început să te schimbi, iar eu, deși am fost acolo, nu puteam să te împiedic s-o faci. Schimbări apar în viața fiecăruia, însă, oamenii nu se schimbă mereu în bine. Ei încep să se comporte atât de ciudat, de diferit, și tot ceea ce tu poți face este să te întrebi „Ce s-a întâmplat cu omul pe care credeam că îl cunosc, cândva?” „Sau.. e posibil să nu-l fi cunoscut niciodată cu adevărat?” „Poate am fost blocată pe ideea că-l cunosc, și n-am vrut să accept contrariul”. Când ai nevoie de ajutor, cel mai mult contează să ai pe cineva lângă tine. Nu contează cine, și un lucru e cert - n-ai nevoie de cineva care e prea ocupat căutând motive să n-o facă. Asta e o prostie! Dacă vor cu adevărat să-ți fie aproape, atunci vor fi, indiferent de circumstanțe. Dacă nu îți e alături la greu, îți demonstrează cât de mult a mințit spunând că va face orice îi stă în putință să simți că tu meriți. E trist, pentru că, soarele pe care eu îl cunoșteam cândva nu era capabil să mintă. Ei bine, presupun că asta a devenit nouă modă, nu-i aşa? Hm, păi, dă-mi voie să mă alătur acestui trend!
Astăzi, plătesc doar respect unor persoane despre care credeam că le cunosc, nimic mai mult. Tu n-ai rămas decât o amintire a ceva ce-a fost cândva frumos, dragă soare. Trist, dar adevărat. Trebuie să trecem mai departe, să privim înainte. Dacă aș putea să te aduc înapoi, să nu crezi că n-aș face-o. Doar că.. acest lucru nu mai este posibil. Nu pot decât să te păstrez împreună cu dorințele mele, să te păstrez alături de vise ce nu se vor împlini vreodată.
***
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu