Despre cum irosim cuvintele.

Cred ca unii dintre noi au inceput sa uite de-a binelea valoarea unor cuvinte. De ce oare, ne-ntrebam?! Pentru ca spunem unele lucruri doar de dragul de-a fi spuse, doar de dragul de-a ne face mai placuti, doar de dragul de-a ne afirma..

Ne cerem mult prea multe scuze, chiar si atunci cand stim prea bine ca nu avem de ce, cand nu am gresit cu nimic poate; iar cand o alta persoana merita cu adevarat acestea, nu mai stim cum sa i-ne adresam. Spunem „Te iubesc” oricui, iar atunci cand vrem sa ne exprimam sentimentele, ne e teama, pentru ca nu stim cum sa o facem indeajuns de credibil. Pastreaza mereu, acolo, cu tine in suflet, cateva cuvinte speciale, pe care doar oamenii dragi tie le merita.

Am inceput, mai bine zis, sa ne vindem pentru doua, trei vorbe marunte. Nu ajunge un simplu „Imi pare rau”, fara demonstratii ca lucrurile se vor schimba. Nu este suficient sa auzim acele doua cuvinte pentru a spune ca suntem in al 9-lea cer, ci mai intai de toate trebuie sa stim, cu certitudine, ca acestea au fost cu adevarat sincere, ca au fost din inima. Ne multumim adesea doar cu ceea ce vedem, dar realizam lucruri doar prin „vorbe”. Promitem atatea, dar in fond nu rezolvam nimic. Nu stim sa mai apreciem adevarata semnificatie, devin doar cuvinte haotice, vorbe fara inteles..

Ticait la unison.

Mi se pare ceva atat de bolnavicios in destinele noastre. E ceva ce incearca sa ne trezeasca mereu la realitate. E ceva ce pur si simplu nu merge asa cum am vrea, noi oricat am incerca, oricat ne-am zbate. Inca mai cred in acea sincronizare care face ca lucrurile sa mearga bine. Avem totul, suntem buni, suntem rai, suntem glumeti, suntem seriosi, suntem carismatici, suntem ignoranti, suntem iubitori si rabdatori, suntem toate astea, dar niciodata amandoi in acelasi timp. Dragostea nu apare asa oricand, oricum, intre oricine. Stii.. se spune ca inauntrul nostru stau ascunse doua ceasuri ce ticaie neincetat. Atunci cand cesurile a doua persoane arata aceeasi ora, atunci e prima data cand se zaresc, se indragostesc, sau e momentul acela magic in care ei debordeaza de iubire. Mi-e teama ca ceasurile noastre n-au mai ticait la unison de la prima intalnire. Recunosc, ma cuprinde un dor nebun de tine, dar nu pot da de tine ca sa-ti spun asta. Apoi, imi trece, si ti se face tie dor de mine, cand eu nu te mai vreau. Sunt mult prea egosita, iar tu mult prea rabdator, dar chiar si asa ne-am intelege, doar daca cesurile noastre ar mai arata si ele din cand in cand aceasi ora..