Mi se pare ceva atat de bolnavicios in destinele noastre. E ceva ce incearca sa ne trezeasca mereu la realitate. E ceva ce pur si simplu nu merge asa cum am vrea, noi oricat am incerca, oricat ne-am zbate. Inca mai cred in acea sincronizare care face ca lucrurile sa mearga bine. Avem totul, suntem buni, suntem rai, suntem glumeti, suntem seriosi, suntem carismatici, suntem ignoranti, suntem iubitori si rabdatori, suntem toate astea, dar niciodata amandoi in acelasi timp. Dragostea nu apare asa oricand, oricum, intre oricine. Stii.. se spune ca inauntrul nostru stau ascunse doua ceasuri ce ticaie neincetat. Atunci cand cesurile a doua persoane arata aceeasi ora, atunci e prima data cand se zaresc, se indragostesc, sau e momentul acela magic in care ei debordeaza de iubire. Mi-e teama ca ceasurile noastre n-au mai ticait la unison de la prima intalnire. Recunosc, ma cuprinde un dor nebun de tine, dar nu pot da de tine ca sa-ti spun asta. Apoi, imi trece, si ti se face tie dor de mine, cand eu nu te mai vreau. Sunt mult prea egosita, iar tu mult prea rabdator, dar chiar si asa ne-am intelege, doar daca cesurile noastre ar mai arata si ele din cand in cand aceasi ora..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu