Cu gândul la viitor.

„Timpul este o valoare de sentiment - pentru unii trece prea repede, pentru alţii prea încet.”

          Încercând să oprească timpul în loc, omul observă că este cu neputință. El nu numai că trece cu fiecare moment pe care îl trăim, dar curge într-un mod irepetabil. Și astfel, omul își dă seama că „azi” devine „ieri”, și „ieri” nu poate fi niciodată „mâine”, oricât s-ar străduii să și-l organizeze, oricât și-ar dorii să-i fie lui pe plac. Și așa, ajungem să ne întristăm, ajungem la regrete și uitam să aprecieze adevărata valoare a timpului. Ne plângem că el trece prea greu, și de nebuni, gonim prin timp, uitând să apreciem gesturi, reacții, sentimente. Uităm lucruri esențiale unei vieți plăcute, preocupându-ne să ne asigurăm un viitor, pe care în final tot noi îl ratăm. Uităm persoane care ne-au marcat viața, sau pentru care noi am însemnat ceva important, doar din cauza inconștientei noastre, regretând mai târziu. Și în final, tot noi ne tânguim ca bătrânețea ne-a ajuns din urmă, singurul considerat vinovat fiind tot el – timpul.
          Dar nu, eu n-am început acest post, în dată de 1 Ianuarie a noului an – 2012 – ca să mă plâng ca timpul n-a fost de partea mea. Din contră. Vreau să fiu mai optimistă decât sunt de obicei, și să sper că acest an voi avea parte de o mică firimitură din plăcinta mea cu dorințe, în funcție de meritele mele. N-am să privesc înapoi la momentele anului trecut, pline de fericire, care categoric or să-mi lipsească. Nu, și nici n-or să mă cuprindă remușcările cu gândul la toate greșelile făcute în anii trecuţi - căci sunt o ființă atât de puerilă - . Pur și simplu am să sper și am să mă aștept la tot ceea ce poate primii - o ființă atât de visătoare și naivă ca mine - mai bun.
          Anul acesta îmi doresc să regăsesc partea din mine care s-a pierdut undeva în trecut, și să o adaptez. Știu și simt că timpul și răbdarea vor fi de partea mea, și astfel voi putea fi din nou acel copil vesel, care de fapt este mai puțin copil, și mai mult vesel. Știu că din nou voi fi cea care aleargă în stânga și-n dreapta să ofere ajutor, cea care se străduiește să fie tuturor pe plac, cea care greșește și iar greșește, cea care iartă dar nu uita, cea care îi judecă pe alții, dar niciodată nu se judecă pe sine. Tot eu voi fi cea care nu se ține nici măcar de propriile-i promisiuni, cea care trăiește din propriile-i iluzii, cea care uită lucruri memorabile, cea care învață lucruri pe care în final, tot ea le uită. De data asta însă, voi privii mereu înainte și nici într-un caz nu va fi cea plină de regrete. Anul ăsta îmi doresc să mă bucur de fiecare clipă trăită alături de familie, de prieteni, de cei dragi, și să-mi fac prieteni noi de la care știu că am ceva de învățat. Vreau să fiu mult mai conștiincioasa de cât am fost până acum, iar meritele să fie vizibile. Vreau să simt că aparțin unui loc, și să mă regăsesc printr-un anumit lucru, să mă dedic unui hobby. Vreau să simt ce ceva în mine se schimbă, dar să rămân în mare aceeași. Vreau să mă trezesc în fiecare dimineață cu un cuvânt în minte: „speranță”!