„Totul s-a sfârșit: nu-mi rămâne decât să mă sinucid.” –
Cu aceste cuvinte debutează romanul al cărui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation à la valse”. Volumul lui Mihail Drumes, „Invitație la vals” reprezintă o carte minunată, un roman copleșitor, pe care îl uiți foarte greu. Un roman de dragoste care te topește, te îmbie. Acest roman are o poveste de dragoste încâlcită, de altfel că toate poveștile de acest gen, o poveste pe care din prima clipă în care începi să o citești o să îți dorești să ajungi să o închei, să afli sfârșitul, să afli soarta celor doi îndrăgostiți. Este un roman plin de savoarea dragostei, de nebunia acesteia care cuprinde în vârtejul sau doi îndrăgostiți, doi oameni cărora le era teamă de iubire.
Povestea lor de dragoste începe dintr-o simplă nebunie, mai mult din ambiția tânărului de a o cucerii, iar mai târziu se ajunge la sute de scrisori expediate, dar care se întorc fără nici un răspuns. Într-un final fata cedează în fața dragostei oarbe și devine iubita tânărului. Povestea lor este una de excepție, o poveste nebună între doi oameni tineri care sunt dispuși să își joace dragostea până la ultima carte. Tânăra dorește să meargă într-o excursie la munte cu facultatea însă cei doi pleacă la mare, mai precis la Constantă, iar mai apoi el îi face o surpriză cumpărând bilete pentru Constantinopol. În timpul călătoriei cei doi sunt extreme de încântați și fericiți însă la întoarcere băiatul hotărăște despărțirea, după cum obișnuia să facă, la scurt timp aflând de la sora fetei că în urma vacanței petrecute împreună aceasta a rămas însărcinată. După lungi insistente ea acceptă să îi devină soție, iar cei doi fac o nuntă frumoasă. La șapte luni ea pierde sarcina fiind foarte tristă. Lucrurile s-au liniștit până în seara zilei ei de naștere când ieșise în oraș iar soțul așteptând-o nerăbdător iese în căutarea ei găsind-o într-un spital accidentata. La spital afla de la sora ei că a fost găsită în mașină cu un bărbat. Mergând în camera ei acesta nu îi reproșează nimic, dar la întoarcerea ei acasă îi spune că își dorește divorțul, iar ca respectivul bărbat va trebui să se căsătorească cu ea. Căsătoria a fost făcută chiar dacă nu era dorită, ea fiind foarte nefericită fiindcă nu își iubea actualul soț ci pe fostul, iar el fiind bolnav dăduse în patima jocurilor de noroc. Fiind din ce în ce mai bolnav acesta este închis la un ospiciu pentru refacere însă ea devine din ce în ce mai tristă până în ziua când a aflat că fostul ei soț marea sa iubire s-a căsătorit cu cea mai bună prietenă a ei. Atunci din cauza șocului a cedat și și-a pus capăt zilelor lăsând o scrisoare în care specifică faptul că nu l-a înșelat niciodată, dar că s-a simțit vinovată din momentul în care a aflat de ieșirea ei cu acel bărbat și de asemenea simțea ca niciodată nu avea să se mai întoarcă la iubirea ei (la el), la marea și unică să iubire. Atunci realizează și Tudor cât de mult o iubise și cât de mult rău îi făcuse, intenționat. Deși nu crezuse că o va aduce în această situație, el fusese cel care o împinsese să facă pasul. Așa că hotărăște că nici el nu mai are nici un rost pe pământ și se sinucide la rândul lui.
Povestea spusă de Mihail Drumes este suficient de puternică încât să elibereze cititorul de emoții negative precum mândria absurdă, cu răutatea jocurilor ei și satisfacțiile aparențe. După despărțirea “în glorie”, Mihaela compara iubirea ei cu Tudor cu un crin semănat în mocirla, o metaforă a felului în care oamenii, mânați de emoții de acest gen, pot trata dragostea, ajungând să o piardă. O carte minunată, ce învață fiecare cititor tainele iubirii și puterea acesteia.
Povestea lor de dragoste începe dintr-o simplă nebunie, mai mult din ambiția tânărului de a o cucerii, iar mai târziu se ajunge la sute de scrisori expediate, dar care se întorc fără nici un răspuns. Într-un final fata cedează în fața dragostei oarbe și devine iubita tânărului. Povestea lor este una de excepție, o poveste nebună între doi oameni tineri care sunt dispuși să își joace dragostea până la ultima carte. Tânăra dorește să meargă într-o excursie la munte cu facultatea însă cei doi pleacă la mare, mai precis la Constantă, iar mai apoi el îi face o surpriză cumpărând bilete pentru Constantinopol. În timpul călătoriei cei doi sunt extreme de încântați și fericiți însă la întoarcere băiatul hotărăște despărțirea, după cum obișnuia să facă, la scurt timp aflând de la sora fetei că în urma vacanței petrecute împreună aceasta a rămas însărcinată. După lungi insistente ea acceptă să îi devină soție, iar cei doi fac o nuntă frumoasă. La șapte luni ea pierde sarcina fiind foarte tristă. Lucrurile s-au liniștit până în seara zilei ei de naștere când ieșise în oraș iar soțul așteptând-o nerăbdător iese în căutarea ei găsind-o într-un spital accidentata. La spital afla de la sora ei că a fost găsită în mașină cu un bărbat. Mergând în camera ei acesta nu îi reproșează nimic, dar la întoarcerea ei acasă îi spune că își dorește divorțul, iar ca respectivul bărbat va trebui să se căsătorească cu ea. Căsătoria a fost făcută chiar dacă nu era dorită, ea fiind foarte nefericită fiindcă nu își iubea actualul soț ci pe fostul, iar el fiind bolnav dăduse în patima jocurilor de noroc. Fiind din ce în ce mai bolnav acesta este închis la un ospiciu pentru refacere însă ea devine din ce în ce mai tristă până în ziua când a aflat că fostul ei soț marea sa iubire s-a căsătorit cu cea mai bună prietenă a ei. Atunci din cauza șocului a cedat și și-a pus capăt zilelor lăsând o scrisoare în care specifică faptul că nu l-a înșelat niciodată, dar că s-a simțit vinovată din momentul în care a aflat de ieșirea ei cu acel bărbat și de asemenea simțea ca niciodată nu avea să se mai întoarcă la iubirea ei (la el), la marea și unică să iubire. Atunci realizează și Tudor cât de mult o iubise și cât de mult rău îi făcuse, intenționat. Deși nu crezuse că o va aduce în această situație, el fusese cel care o împinsese să facă pasul. Așa că hotărăște că nici el nu mai are nici un rost pe pământ și se sinucide la rândul lui.
Povestea spusă de Mihail Drumes este suficient de puternică încât să elibereze cititorul de emoții negative precum mândria absurdă, cu răutatea jocurilor ei și satisfacțiile aparențe. După despărțirea “în glorie”, Mihaela compara iubirea ei cu Tudor cu un crin semănat în mocirla, o metaforă a felului în care oamenii, mânați de emoții de acest gen, pot trata dragostea, ajungând să o piardă. O carte minunată, ce învață fiecare cititor tainele iubirii și puterea acesteia.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu